Cardiotocografie (CTG)
Cardiotocografia (CTG) este un mijloc tehnic de înregistrare a bătăilor inimii fetale și a contracțiilor uterine în timpul sarcinii, de obicei în al treilea trimestru. Aparatul folosit pentru a efectua monitorizarea se numește cardiotocograf, cunoscut mai frecvent ca monitor fetal electronic. CTG poate fi utilizat pentru a identifica semnele de suferință fetală.
Bunăstarea fetală este frecvent evaluată prin monitorizarea CTG, care detectează sugarii care pot fi hipoxici (cu oxigen scăzut). Aplicația principală a CTG este în travaliu. O analiză a concluzionat că, deși cercetarea pe acest subiect este depășită și ar trebui privită cu prudență, nu există dovezi care să susțină ideea că monitorizarea gravidelor cu risc ridicat pe parcursul perioadei prenatale (înainte de travaliu) este benefică fie pentru mamă, fie pentru femeie. copil nenăscut.
Rezervați o programare
Despre cardiotocografie (CTG)
Reprezentarea vizuală a contracțiilor uterine și a FHR se numește cardiotocografie. Monitorizarea cardiotocografică este considerată a fi crucială, dar există multe diferențe în practică și timpul sugerat pentru monitorizare. Poate fi imposibil de diagnosticat travaliul prematur și desprinderea placentară fără a continua monitorizarea continuă timp de minim șase ore și poate până la douăzeci și patru de ore, după cum este necesar. Cardiotocografia (CTG) este o modalitate frecvent utilizată în travaliu și naștere pentru detectarea hipoxiei fetale. Este posibil să se evalueze vizual modelul frecvenței cardiace fetale (FHR) prin caracterizarea liniei de bază, a variabilității și a variațiilor ciclice. Frecvența cardiacă fetală crește atunci când există o scădere a variației inițiale a hipoxiei fetale.
Procedura de cardiotocografie (CTG)
Monitorizarea CTG este utilizată pe scară largă pentru a evalua bunăstarea fetală prin identificarea bebelușilor cu risc de hipoxie (lipsa de oxigen).
-
Pregătire: Furnizorul de asistență medicală explică procedura viitoarei mame și îi asigură confortul în timpul testului. Femeia este poziționată confortabil pe spate sau pe lateral, în funcție de vârsta gestațională și confortul individual.
-
Aplicarea traductoarelor: Două traductoare sunt plasate pe abdomenul femeii. Primul traductor, traductorul cu ultrasunete, este poziționat peste zona în care se aude cel mai bine ritmul cardiac fetal. Al doilea traductor, traductorul toco, este plasat peste fundul uterului pentru a măsura contracțiile uterine.
-
Monitorizarea: Aparatul CTG înregistrează frecvența cardiacă fetală și contracțiile uterine în mod continuu pentru o anumită durată, de obicei 20-30 de minute. Aparatul produce un grafic (urmă) care arată modificările ritmului cardiac fetal și contracțiile uterine în timp.
-
Interpretare: Urma CTG este analizată de către furnizorul de asistență medicală pentru a evalua bunăstarea fetală. Ei examinează diferiți parametri, inclusiv ritmul cardiac de bază al fetului, variabilitatea, accelerațiile, decelerațiile și relația dintre ritmul cardiac fetal și contracții.
-
Evaluarea variabilității și modelelor: Variabilitatea se referă la fluctuațiile normale ale ritmului cardiac fetal, ceea ce indică un sistem nervos sănătos. Tiparele, cum ar fi accelerațiile (creșterile temporare ale ritmului cardiac) și decelerațiile (scăderea temporară a ritmului cardiac), sunt, de asemenea, evaluate pentru normalitate.
-
Urme non-reactive: Dacă urma CTG nu prezintă variabilitate semnificativă sau modele anormale, este considerată nereactivă. Evaluări suplimentare sau teste suplimentare pot fi necesare pentru a evalua mai îndeaproape bunăstarea fetală.
-
Documentare și comunicare: Constatările monitorizării CTG sunt documentate în fișa medicală a femeii, iar rezultatele sunt comunicate femeii și echipei sale medicale. Pe baza constatărilor CTG, pot fi recomandate acțiuni suplimentare, cum ar fi testarea suplimentară, modificările în management sau monitorizarea ulterioară.
