Tratamentul fracturii femurului

Fracturile de femur sunt adesea asociate cu simptome distincte, indicând o leziune semnificativă a osului coapsei. Semnele comune includ:

• Dureri severe: Durere imediată și intensă la nivelul coapsei, făcând insuportabile suportarea greutății sau mișcarea.
• Umflare și vânătăi: Umflare rapidă și vânătăi în jurul coapsei din cauza leziunilor tisulare și sângerării.
• Incapacitatea de a suporta greutatea: Dificultate sau incapacitate totală de a pune greutate pe piciorul afectat.
• Deformare: Deformare vizibilă sau poziționare anormală a piciorului, indicând o posibilă fractură.
• Interval limitat de mișcare: Capacitate redusă de a mișca articulația șoldului sau genunchiului din cauza durerii și instabilității.

diagnostic:

Diagnosticul unei fracturi de femur implică o combinație de evaluare clinică și studii imagistice:

• Examinare fizică: O examinare amănunțită de către un profesionist din domeniul sănătății include evaluarea piciorului rănit pentru deformări, umflături și sensibilitate. Se evaluează și capacitatea pacientului de a suporta greutatea și de a efectua anumite mișcări.
• Raze X: Imagistica cu raze X este un instrument de diagnostic primar pentru a vizualiza amploarea și localizarea fracturii de femur. Razele X oferă imagini detaliate care ajută la determinarea tipului de fractură și ghidează deciziile de tratament.
• Scanări CT: În unele cazuri, în special pentru fracturi complexe sau când sunt necesare detalii suplimentare, tomografie computerizată (CT) pot fi efectuate pentru a crea imagini detaliate în secțiune transversală ale femurului fracturat.
• RMN (imagini prin rezonanță magnetică): RMN-ul poate fi utilizat pentru a evalua leziunile țesuturilor moi, cum ar fi leziunile ligamentare sau musculare, care pot însoți fractura femurului.
• Studii vasculare și nervoase: În anumite situații, pot fi efectuate studii suplimentare, cum ar fi evaluări vasculare și nervoase, pentru a evalua leziunile potențiale ale vaselor de sânge și nervilor din jurul locului fracturii.

Tratamentul fracturilor de femur implică o serie de opțiuni adaptate caracteristicilor specifice ale fracturii și ale pacientului individual. Abordările de tratament primare includ:

• Metode non-chirurgicale:

  • turnare: Pentru anumite tipuri de fracturi de femur, în special la copii sau cazuri mai puțin severe, se poate folosi turnarea pentru a imobiliza piciorul și a promova vindecarea.

  • Tracţiune: Tracțiunea implică aplicarea unei forțe continue de tragere pe piciorul afectat folosind greutăți și scripete. Această metodă este adesea folosită pentru a alinia și stabiliza oasele, în special în situații de urgență.

  • Fixare externă: Fixarea externă utilizează știfturi sau șuruburi metalice introduse în os deasupra și sub locul fracturii, conectate printr-un cadru extern. Acest lucru stabilizează fractura și permite vindecarea fără intervenție chirurgicală directă.

• Intervenții chirurgicale:

  • Cuiatul intramedular: O procedură chirurgicală obișnuită implică inserarea unei tije metalice (cui) în centrul gol al femurului pentru a stabiliza fractura. Această metodă permite mobilizarea timpurie și reduce riscul de neunire.

  • Reducere deschisă și fixare internă (ORIF): Aceasta implică realinierea chirurgicală a oaselor fracturate și fixarea lor cu șuruburi, plăci sau alte dispozitive interne. ORIF este adesea folosit pentru fracturi complexe sau deplasate.

  • Fixarea plăcii: Pentru stabilizarea segmentelor fracturate se folosesc plăci și șuruburi. Această metodă este deosebit de benefică în cazurile în care închirirea intramedulară poate să nu fie potrivită.