Tratamentul sindromului de împiedicare a umărului
Impactul umărului Tratamentul implică de obicei măsuri conservatoare inițial. Aceasta implică terapie fizică pentru a îmbunătăți gama de mișcare, întări mușchii umerilor și postura corectă. Pentru a reduce inflamația și durerea, medicii pot prescrie medicamente antiinflamatoare nesteroidiene sau AINS. Pentru a preveni agravarea bolii, odihna și modificarea activităților cuiva sunt esențiale. Prin reducerea imediată a inflamației la nivelul articulației umărului, injecțiile cu corticosteroizi pot oferi confort. Procedurile chirurgicale, cum ar fi decompresia subacromială artroscopică, pot fi luate în considerare pentru a crește spațiul în articulația umărului și pentru a ușura impactul dacă terapia conservatoare nu poate ameliora durerea.
Rezervați o programareDespre Tratamentul Sindromului Impingementul Umărului
simptome: Durerea este modalitatea obișnuită în care se manifestă sindromul de impact asupra umărului, mai ales în timp ce ajungeți în spatele spatelui sau ridicați brațul deasupra capului. În plus, umărul poate fi slab și are o gamă limitată de mișcare.
Cauze: Această afecțiune este cauzată de ciupirea sau inflamarea manșetei rotatoare și a tendoanelor bursei subacromiale dintre oasele umărului. Acesta este adesea rezultatul utilizării greșite a umărului, a unei posturi proaste, a pintenilor osoși sau a mișcărilor repetitive deasupra capului.
Căi de atac: Opțiunile de tratament pentru durerea de umăr includ odihnă, aplicarea de pungi cu gheață, medicamente antiinflamatoare prescrise, kinetoterapie pentru creșterea rezistenței și flexibilității umerilor, injecții cu corticosteroizi pentru a reduce inflamația și, în situații mai severe, intervenții chirurgicale pentru a elibera presiunea asupra țesuturilor lezate. .
Procedura de tratament al sindromului de impact al umărului
diagnostic: Pentru a confirma diagnosticul, medicul efectuează o evaluare cuprinzătoare care include o revizuire a simptomelor pacientului, o examinare fizică și eventual teste imagistice, cum ar fi RMN, ultrasunete sau raze X.
Management conservator: Măsurile conservatoare, cum ar fi odihna, modificarea activităților și evitarea mișcărilor deasupra capului care agravează simptomele, reprezintă punctul principal al tratamentului inițial. Pentru a reduce disconfortul și inflamația, pot fi sugerate medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) și pachete de răceală.
Terapie psihica: Pentru a crește gama de mișcare, pentru a întări mușchii manșetei rotatoare și pentru a îmbunătăți mecanica umerilor, se recomandă frecvent un program sistematic de kinetoterapie. Exercițiile de întindere, întărire și corectare a posturii sunt exemple de exerciții.
Injecție cu corticosteroizi: Pentru a reduce inflamația și a ușura durerea, o injecție cu corticosteroizi poate fi administrată în spațiul subacromial dacă metodele conservatoare sunt ineficiente.
Acromioplastie: Intervenția chirurgicală ar putea fi recomandată în circumstanțe specifice pentru a îndepărta orice pinteni osos sau țesut suplimentar care afectează. Scopul acestei operații de acromioplastie este creșterea cantității de spațiu în regiunea subacromială.
Repararea manșetei rotatorilor: Poate fi necesară o intervenție chirurgicală pentru repararea tendonului rupt dacă există leziuni extinse ale coafei rotatorilor. Reatașarea tendonului la locul său corect pe os este scopul acestui tratament.
Reabilitare: Pentru a maximiza recuperarea și a restabili funcția umărului după operație, este esențial un program de reabilitare planificat. Scopul terapiei fizice este reluarea progresivă a activităților obișnuite, restabilind în același timp gama de mișcare, forță și flexibilitate.
