Operație de apendicită

Apendicita, inflamația apendicelui, prezintă simptome distincte care semnalează o potențială urgență medicală. Recunoașterea acestor semne este crucială pentru a solicita asistență medicală promptă:

1. Durere abdominală: Simptomul caracteristic al apendicitei este durerea abdominală, care începe de obicei în jurul buricului și apoi se deplasează în abdomenul din dreapta jos. Durerea se intensifică în câteva ore și devine ascuțită și severă. Tusea sau mișcările bruște o pot exacerba.

2. Greață și vărsături: Mulți indivizi cu apendicită au greață și, în unele cazuri, vărsături. Severitatea acestor simptome poate varia și adesea însoțesc durerea abdominală.

3. Pierderea poftei de mâncare: Apendicita poate duce la o pierdere semnificativă a apetitului. Indivizilor le poate fi greu să mănânce sau pot experimenta disconfort după masă din cauza inflamației din regiunea abdominală.

4. Febră și număr crescut de globule albe: Inflamația apendicelui declanșează un răspuns imun, ducând la febră. Un furnizor de asistență medicală poate observa un număr crescut de celule albe din sânge în testele de sânge, indicând o infecție sau o inflamație.

5. Sensibilitate localizată și durere de rebound: Pe măsură ce inflamația progresează, atingerea sau apăsarea abdomenului din dreapta jos poate provoca sensibilitate localizată. Durerea de rebound, unde durerea crește la eliberarea presiunii, este un semn caracteristic și este adesea evaluată în timpul unui examen fizic.

Apendicita este de obicei tratată printr-o intervenție promptă și adesea chirurgicală cunoscută sub numele de apendicectomie. Iată o prezentare generală a procedurii de tratament în șase puncte cheie:

1. Evaluare diagnostică: Atunci când un pacient prezintă simptome care sugerează apendicită, un furnizor de asistență medicală efectuează un examen fizic amănunțit, evaluând sensibilitatea și durerea de rebound în abdomenul inferior drept. Testele de sânge, studiile imagistice, cum ar fi ecografiile sau tomografia computerizată, ajută la confirmarea diagnosticului și la evaluarea severității inflamației.

2. Abordări nechirurgicale: În unele cazuri, în special atunci când inflamația este ușoară sau depistată devreme, se pot administra antibiotice intravenoase pentru a reduce infecția și inflamația. Cu toate acestea, apendicectomia rămâne tratamentul primar și cel mai frecvent.

3. Apendicectomie – îndepărtare chirurgicală: Tratamentul standard de aur pentru apendicita este îndepărtarea chirurgicală a apendicelui inflamat sau infectat. Această procedură se numește apendicectomie. Se poate realiza prin chirurgie deschisă tradițională sau prin tehnici laparoscopice, acestea din urmă fiind minim invazive și asociate cu o recuperare mai rapidă.

4. Apendicectomia laparoscopică: În această abordare minim invazivă, se fac mici incizii și se introduce un laparoscop (un tub subțire cu o cameră), permițând chirurgului să vizualizeze și să elimine apendicele. Timpul de recuperare este în general mai scurt în comparație cu operația deschisă.

5. Apendicectomie deschisă: În cazurile în care intervenția chirurgicală laparoscopică poate să nu fie adecvată, cum ar fi dacă există un abces semnificativ sau o infecție extinsă, poate fi efectuată o apendicectomie deschisă cu o incizie mai mare.

6. Îngrijire Postoperatorie: În urma intervenției chirurgicale, pacienții sunt monitorizați pentru orice complicație și se asigură gestionarea durerii. Timpul de recuperare variază, dar pacienții își reiau adesea activitățile normale în câteva săptămâni. Antibioticele pot fi continuate postoperator pentru a preveni infecția.