Balvuloplastie mitrală cu balon

Valvuloplastia cu balon este o intervenție cardiacă pentru a deschide o stenoză sau valve inimii rigide (de exemplu, aortică sau mitrală) folosind un cateter cu un balon pe vârf. Este cunoscută și sub numele de valvotomie cu balon. Este o procedură mai puțin invazivă, deoarece se realizează prin introducerea unui cateter în vasul de sânge din inghin percutan, mai degrabă decât înlocuirea valvei cu chirurgie cardiotoracică sau alte metode deschise. Unele indicații cheie pentru această procedură includ:

• Ameliorarea simptomatică: Atunci când pacienții prezintă simptome precum dificultăți de respirație, oboseală, palpitații sau retenție de lichide din cauza stenozei valvei mitrale, valvuloplastia poate ajuta la atenuarea acestor disconforturi.

• Măsurarea ariei valvei mitrale: Un factor critic în determinarea adecvării pentru valvuloplastie este măsurarea ariei valvei mitrale. Dacă această zonă este îngustată semnificativ, procedura poate fi recomandată.

• Anatomia valvei: Decizia de a efectua valvuloplastie depinde de anatomia valvei și de prezența anumitor caracteristici care o fac susceptibilă la dilatarea cu balon.

• Adecvarea pacientului: Starea generală de sănătate și starea pacientului, inclusiv factori precum vârsta și prezența altor probleme cardiace, influențează decizia.

Riscurile valvuloplastiei mitrale cu balon

În timp ce valvuloplastia mitrală cu balon este, în general, considerată sigură și eficientă, ca orice procedură medicală, prezintă unele riscuri și complicații potențiale:

• Ruperea supapei: În cazuri rare, procesul de dilatare a balonului poate duce la o ruptură a foilor valvei.

• Regurgitare: Întinderea excesivă a supapei poate duce la un anumit grad de regurgitare sau scurgere.

• Aritmii: Ritmurile cardiace neregulate pot apărea în timpul sau după procedură.

• Cheaguri de sânge: Există riscul formării de cheaguri de sânge în inimă, ceea ce poate duce la accident vascular cerebral sau alte complicații.

• Infecţie: Ca și în cazul oricărei proceduri invazive, există un risc mic de infecție la locul de inserare a cateterului sau în inimă.

• Restenoza: În unele cazuri, îngustarea valvei poate reapărea în timp, necesitând un tratament suplimentar.

Valvuloplastia cu balon poate fi utilizată pentru tratarea stenozei valvelor tricuspide, pulmonare, mitrale și aortice, dar, în unele cazuri, riscurile sale potențiale depășesc beneficiile sale potențiale. Odată cu creșterea experienței și o selecție mai bună a pacienților, rezultatele imediate ale procedurii s-au îmbunătățit și rata complicațiilor a scăzut. Următoarele sunt indicațiile valvuloplastiei cu balon în diferite stenoze valvulare. 

Iată o prezentare generală pas cu pas a procedurii:

• Anestezie și introducerea cateterului: Valvuloplastia mitrală cu balon se efectuează de obicei sub anestezie locală cu sedare sau anestezie generală. Un cateter este introdus într-un vas de sânge în zona inghinală și ghidat către inimă, unde se află valva mitrală.

• Amplasarea și umflarea baloanelor: Odată ce cateterul ajunge la valva mitrală, un balon dezumflat cu un vârf de balon special conceput este poziționat peste valva îngustată. Balonul este apoi umflat, exercitând presiune asupra foișoarelor supapei și întinzând zona îngustată, lărgind deschiderea supapei.

• Dezumflarea și evaluarea balonului: După o scurtă perioadă de umflare, balonul este dezumflat, permițând sângelui să curgă mai liber prin valva nou lărgită. Medicul cardiolog evaluează rezultatele prin tehnici imagistice precum ecocardiografia pentru a evalua gradul de îmbunătățire atins.

• Monitorizare și recuperare după procedură: După valvuloplastia mitrală cu balon, pacienții sunt monitorizați îndeaproape într-o zonă de recuperare. Semnele vitale sunt evaluate în mod regulat și sunt abordate orice complicații sau disconfort post-procedură. Majoritatea pacienților pot fi externați într-o zi sau două, în funcție de starea lor generală.

• Îngrijire și monitorizare ulterioară: După valvuloplastia mitrală cu balon, pacienții sunt sfătuiți să se supună programărilor regulate de urmărire cu cardiologul lor. Aceste vizite pot include ecocardiograme sau alte teste imagistice pentru a evalua funcția valvei și pentru a monitoriza orice semne de re-îngustare. În plus, pot fi prescrise modificări ale stilului de viață și medicamente pentru a gestiona simptomele și pentru a preveni progresia bolii valvei mitrale.