Transplant de ficat
Transplantul hepatic este o procedură chirurgicală critică care implică înlocuirea unui ficat bolnav sau în deficiență cu un ficat donator sănătos. Este tratamentul primar pentru boala hepatică în stadiu terminal, adesea cauzată de afecțiuni precum ciroza și cancerul hepatic. Transplanturile hepatice sunt operații complexe care oferă pacienților o șansă reînnoită la viață, permițând ficatului să se regenereze și să-și restabilească funcțiile vitale. Ficatul donatorului provin de la donatori decedați sau în viață.
Rezervați o programareDespre transplantul de ficat
Transplantul hepatic este o intervenție medicală critică care devine necesară atunci când ficatul se confruntă cu o boală în stadiu terminal sau eșec. O serie de cauze care stau la baza pot duce la această situație îngrozitoare, făcând transplanturile de ficat o procedură salvatoare.
Un transplant de ficat poate fi, de asemenea, o opțiune de tratament în cazuri rare de insuficiență bruscă a unui ficat anterior sănătos. Numărul de persoane care așteaptă un transplant de ficat depășește cu mult numărul de ficat disponibil de la donator decedat.
Procedura de transplant hepatic
Transplantul hepatic este o procedură chirurgicală complexă care implică înlocuirea unui ficat bolnav sau în deficiență cu un ficat sănătos de la un donator în viață sau decedat. Este o intervenție care salvează vieți pentru persoanele care se confruntă cu o boală hepatică în stadiu terminal. Iată o prezentare detaliată a procedurii de transplant hepatic:
Procesul începe cu o evaluare amănunțită a stării generale de sănătate a pacientului și a severității bolii hepatice. Pacientul este plasat pe lista de așteptare pentru un ficat donator adecvat. Dacă este disponibil un donator viu, aceștia sunt supuși unor evaluări medicale și psihologice riguroase pentru a-și evalua adecvarea. Ficatul donatorului decedat este de obicei obținut de la persoane care au ales să fie donatori de organe. Se determină compatibilitatea ficatului donatorului cu primitorul, inclusiv potrivirea tipului de sânge și a țesuturilor pentru a minimiza riscul de respingere a organelor.
Atât primitorul, cât și donatorul în viață sunt pregătiți pentru operație. Beneficiarul este plasat sub anestezie generală. După operație, beneficiarul este monitorizat îndeaproape în unitatea de terapie intensivă (UTI) pentru a evalua semnele vitale, funcția hepatică și semnele de respingere a organelor. Pentru a preveni respingerea de către organism a noului ficat, pacienții trebuie să ia medicamente imunosupresoare pentru viață. Aceste medicamente suprimă răspunsul sistemului imunitar la organul străin.
Începe reabilitarea, inclusiv kinetoterapie și consiliere alimentară, pentru a ajuta pacientul să-și recapete forțele și să se adapteze la noul ficat.
