Tratamentul cu pietre la rinichi

Pietrele la rinichi pot provoca simptome distinctive, indicând prezența lor în tractul urinar. Semnele comune includ:

1. Dureri severe: Durerea intensă, înjunghiată în spate sau în abdomenul inferior este un simptom caracteristic. Durerea iradiază adesea în zona inghinală și fluctuează în intensitate pe măsură ce piatra se mișcă în tractul urinar.

2. Hematurie (sânge în urină): Pietrele la rinichi pot provoca sânge microscopic sau vizibil în urină. Hematuria poate da urinei o culoare roz, roșie sau maro, semnalând o potențială iritație cauzată de pietre sau leziuni ale tractului urinar.

3. Urinare frecventa: Persoanele cu pietre la rinichi pot experimenta o nevoie crescută de a urina. Cu toate acestea, trecerea urinei poate fi minimă sau însoțită de durere.

4. Urina tulbure sau urat mirositoare: Decolorarea, tulburarea sau un miros neplăcut în urină pot apărea din cauza prezenței infecției sau acumulării de minerale asociate cu pietrele la rinichi.

5. Greață și vărsături: Durerea și disconfortul cauzate de pietrele la rinichi pot induce greață și vărsături. Aceste simptome pot fi însoțite de o senzație generală de disconfort sau neliniște.

Tratamentul pietrelor la rinichi implică o combinație de management al durerii, modificări ale stilului de viață și intervenții medicale adaptate dimensiunii și compoziției pietrei. Iată o prezentare generală a procedurii de tratament în șase puncte cheie:

1. Managementul durerii: Durerea severă este un simptom distinctiv al pietrelor la rinichi. Medicamentele pentru durere fără prescripție medicală sau pe bază de rețetă sunt adesea prescrise pentru a atenua disconfortul în timpul trecerii pietrelor. Medicamentele intravenoase pentru durere pot fi administrate în cazuri mai severe.

2. Hidratarea și modificarea dietei: Creșterea aportului de lichide este crucială pentru spălarea pietrelor și prevenirea formării lor. Modificările dietetice pot implica reducerea aportului de sare, oxalat și proteine ​​animale pentru a minimiza riscul de reapariție a calculilor.

3. Medicament: În funcție de compoziția pietrei, pot fi prescrise medicamente precum alfa-blocante sau citrat pentru a relaxa mușchii din ureter sau pentru a inhiba formarea cristalelor, facilitând trecerea pietrei și prevenind dezvoltarea de noi pietre.

4. Litotritia cu unde de șoc extracorporală (ESWL): Această procedură non-invazivă folosește unde de șoc pentru a sparge pietrele mai mari în fragmente mai mici, făcându-le mai ușor de trecut. ESWL este utilizat în mod obișnuit pentru pietre localizate în rinichi sau tractul urinar superior.

5. Ureteroscopie: Pentru pietrele care nu răspund la ESWL, ureteroscopia implică inserarea unui tub subțire prin uretră și vezică pentru a accesa direct și a elimina sau a descompune pietrele din ureter sau rinichi.

6. Intervenții chirurgicale: În cazurile de pietre mari sau complexe, pot fi necesare proceduri chirurgicale precum nefrolitotomia percutanată (PNL). PNL presupune efectuarea unei mici incizii în spate pentru a accesa și îndepărta pietrele direct din rinichi.