Tratamentul cu pietre la rinichi

Când mineralele, acizii și sărurile se acumulează în rinichi, ele creează mase solide sau cristale numite pietre la rinichi. Acestea pot avea dimensiuni diferite, de la granule mici de nisip la unele care au la fel de mari cât o minge de golf. Sunt cunoscuți și sub denumirea de calculi renali sau nefrolitiază. Acestea pot fi uneori neobservate în timpul trecerii prin tractul urinar. Dar cele mai mari ar obstrucționa ureterul și ar crea o rezervă de urină, ducând la insuficiență renală, împreună cu sângerare.

Pietrele la rinichi pot provoca simptome distinctive, indicând prezența lor în tractul urinar. Semnele comune includ:

1. Dureri severe: Durerea intensă, înjunghiată în spate sau în abdomenul inferior este un simptom caracteristic. Durerea iradiază adesea în zona inghinală și fluctuează în intensitate pe măsură ce piatra se mișcă în tractul urinar.

2. Hematurie (sânge în urină): Pietrele la rinichi pot provoca sânge microscopic sau vizibil în urină. Hematuria poate da urinei o culoare roz, roșie sau maro, semnalând o potențială iritație cauzată de pietre sau leziuni ale tractului urinar.

3. Urinare frecventa: Persoanele cu pietre la rinichi pot experimenta o nevoie crescută de a urina. Cu toate acestea, trecerea urinei poate fi minimă sau însoțită de durere.

4. Urina tulbure sau urat mirositoare: Decolorarea, tulburarea sau un miros neplăcut în urină pot apărea din cauza prezenței infecției sau acumulării de minerale asociate cu pietrele la rinichi.

5. Greață și vărsături: Durerea și disconfortul cauzate de pietrele la rinichi pot induce greață și vărsături. Aceste simptome pot fi însoțite de o senzație generală de disconfort sau neliniște.

Tipuri de pietre la rinichi

Pietrele sunt denumite în funcție de tipul de cristale pe care le posedă. Iată o defalcare a principalelor categorii: -   

• Pietre de calciu: Aceste pietre constituie o parte majoră a pietrelor care sunt compuse fie din oxalat de calciu, fie din fosfat de calciu. Cu toate acestea, formarea lor este determinată de aportul crescut de vitamina D, ducând la dietă, printre alți factori care cauzează tulburări metabolice.

• Pietre de struvit: Formațiunile rapide de pietre foarte mari care conțin magneziu, amoniu și fosfat rezultă dintr-o infecție a tractului urinar. 

• calculi de acid uric: Aceștia sunt calculi urinari care sunt rezultatul excesului de acid uric în urină din mai multe cauze, cum ar fi consumul crescut de proteine, deshidratare, gută sau genetică.

• pietre de cistină: Acestea sunt rare și apar în rândul celor cu boala ereditară cunoscută sub numele de cistinurie, care crește excreția de cistina în urină.  

Ce cauzează pietrele la rinichi

Concentrațiile mari în urină permit mineralelor calciu, oxalat, acid uric și cistina să se cristalizeze și să se aglomereze, formând pietre la rinichi. Mai mulți factori pot cauza acest proces, cum ar fi:  

• Volum scăzut de urină: Când ești deshidratat, urina ta este mult mai concentrată, ceea ce face ca mineralele să se cristalizeze ușor.  

• Cura de slabire: Unele obiceiuri alimentare, cum ar fi aportul ridicat de sodiu, proteinele, în special proteinele animale, alimentele bogate în oxalat și zahărul cresc nivelul de calciu și acid uric.

• Istorie de familie: Cei a căror familie are antecedente de pietre la rinichi au un risc crescut de a le dezvolta.

• Conditii medicale: Se știe că pietrele la rinichi sunt cauzate de hiperparatiroidism, gută, boli inflamatorii intestinale, acidoză tubulară renală, infecții ale tractului urinar și cistinurie.

• Obezitatea: Persoanele supraponderale sau obeze au de obicei șanse crescute de a dezvolta pietre la rinichi.

• Anumite medicamente: Unele medicamente cresc riscul de a dezvolta pietre la rinichi.

Diagnosticarea pietrelor la rinichi

Diagnosticul pietrelor la rinichi implică o evaluare cuprinzătoare a istoricului medical și o examinare fizică în combinație cu diferite teste. Iată o scurtă schiță care discută metodele comune de diagnostic:

1. Istoricul medical și examenul fizic: În timpul evaluării, medicii se vor întreba despre simptomele, locurile de durere, severitatea durerii, istoricul personal și familial de pietre la rinichi, obiceiurile alimentare și orice afecțiune medicală preexistentă.

2. Teste de urină: Analiza de urină este un test efectuat pe urină pentru a verifica dacă există sânge, cristale și infecții. O colectare a urinei de 24 de ore pentru testare este utilă pentru a verifica volumul care conține substanțe care formează pietre și pentru a determina tipul de pietre și riscul de a face pietre în viitor. 

3. Teste de sânge: Testele de sânge relevă niveluri crescute de calciu sau acid uric în sânge și evaluează funcția rinichilor.

4. Teste imagistice: Scanările CT sunt cea mai bună modalitate de a detecta pietrele la rinichi. Razele X pot prinde pietrele, dar nu sunt la fel de sensibile ca CT. Ultrasunetele folosesc unde sonore pentru a vizualiza rinichii și tractul urinar, ceea ce este util în special femeilor însărcinate și copiilor. 

5. Analiza pietrei: Dacă descoperiți că ați trecut de o piatră la rinichi, medicul dumneavoastră vă va cere probabil să păstrați piatra pentru analize suplimentare. Această analiză ajută la determinarea compoziției pietrei, care poate ajuta în continuare la determinarea metodelor adecvate de tratament și prevenire. 

Factori de risc pentru pietrele la rinichi  

Pietrele la rinichi sunt o afecțiune comună și dureroasă și mai mulți factori vă pot crește șansele de a le dezvolta. Următoarele evidențiază factorii de risc importanți:  

• Deshidratare: Consumul de cantități mici de lichid crește riscul, deoarece concentrează urina, ceea ce ajută la cristalizarea mineralelor.  

• Cura de slabire: Consumul de alimente bogate în sodiu, proteine ​​(în special proteine ​​animale), oxalat și zahăr contribuie la formarea pietrelor la rinichi. 

• Obezitatea: Creșterea greutății corporale (IMC) împreună cu o dimensiune mai mare a taliei crește riscul.

• Istorie de familie: Dacă pietrele la rinichi apar în familie, ați putea fi mai predispus.  

• Infecția tractului urinar (ITU): UTI-urile pot da naștere la pietre de struvită.

• Hiperparatiroidism: Conduce la depunerea excesivă de calciu în sânge și urină.  

• Gută: Niveluri crescute de acid uric.  

• Boala inflamatorie a intestinului (IBD): Poate compromite absorbția de calciu și apă.  

• Acidoza tubulara renala: Deteriorează reglarea echilibrului acido-bazic de către rinichi.   

• Cistinurie: O boală ereditară, mai multă cistină în urină.   

• Diabet: Sindrom metabolic.  

• Medicament: Unele medicamente te pot face mai susceptibil. Suplimentele excesive de vitamina D sau calciu pot fi, de asemenea, un risc.  

• Varsta si sex: Formarea pietrelor este mai răspândită la bărbați și adulți.

Cunoașterea acestor factori poate ajuta pacienții să aibă șansele de a fi afectați.

Complicațiile pietrelor la rinichi

Atunci când sunt netratate sau când pietrele sunt prea mari pentru a trece, pietrele la rinichi pot duce la complicații. Acestea sunt dureri severe (colici renale de la blocarea fluxului de urină), ITU din cauza obstrucției fluxului de urină, infecție renală (pielonefrită) din cauza infecției ascendente ale ITU, leziuni renale, hidronefroză prin obstrucționarea fluxului de urină, sepsis din infecție severă și obstrucția ureterului care provoacă leziuni renale. Prin urmare, dacă apar manifestări precum durere acută, febră sau sânge în urină, ar fi înțelept să solicitați asistență medicală pentru a le reduce efectele asupra sănătății. 

Prevenire

Prevenirea pietrelor la rinichi poate fi realizată prin modificări ale stilului de viață, medicamente și aceste linii directoare specifice:

• Stai hidratat: Bea cel puțin 2 până la 3 litri de lichide, de preferință apă; monitorizează culoarea urinei; creșterea aportului pe vreme caldă sau activitate fizică.
• Ajustarea dietei: Restricționați aportul de sodiu; consum moderat de proteine; acordați atenție oxalatului; menține nivelul de calciu; și evitați băuturile dulci.
• Menține greutatea sănătoasă: Rămâneți în formă cu dieta și exercițiile fizice pentru a minimiza riscurile legate de obezitate.
• Managementul medical: Luați medicamentele prescrise, controlați bolile asociate și organizați controale.

Tratamentul pietrelor la rinichi implică o combinație de management al durerii, modificări ale stilului de viață și intervenții medicale adaptate dimensiunii și compoziției pietrei. Iată o prezentare generală a procedurii de tratament în șase puncte cheie:

1. Managementul durerii: Durerea severă este un simptom distinctiv al pietrelor la rinichi. Medicamentele pentru durere fără prescripție medicală sau pe bază de rețetă sunt adesea prescrise pentru a atenua disconfortul în timpul trecerii pietrelor. Medicamentele intravenoase pentru durere pot fi administrate în cazuri mai severe.

2. Hidratarea și modificarea dietei: Creșterea aportului de lichide este crucială pentru spălarea pietrelor și prevenirea formării lor. Modificările dietetice pot implica reducerea aportului de sare, oxalat și proteine ​​animale pentru a minimiza riscul de reapariție a calculilor.

3. Medicament: În funcție de compoziția pietrei, pot fi prescrise medicamente precum alfa-blocante sau citrat pentru a relaxa mușchii din ureter sau pentru a inhiba formarea cristalelor, facilitând trecerea pietrei și prevenind dezvoltarea de noi pietre.

4. Litotritia cu unde de șoc extracorporală (ESWL): Această procedură non-invazivă folosește unde de șoc pentru a sparge pietrele mai mari în fragmente mai mici, făcându-le mai ușor de trecut. ESWL este utilizat în mod obișnuit pentru pietre localizate în rinichi sau tractul urinar superior.

5. Ureteroscopie: Pentru pietrele care nu răspund la ESWL, ureteroscopia implică inserarea unui tub subțire prin uretră și vezică pentru a accesa direct și a elimina sau a descompune pietrele din ureter sau rinichi.

6. Intervenții chirurgicale: În cazurile de calculi mari sau complexe, pot fi necesare proceduri chirurgicale precum nefrolitotomia percutanată (PNL). Nefrolitotomia percutanată (PCNL) se efectuează pentru pietre la rinichi mari sau complexe și presupune realizarea unei incizii în spate, prin care se introduce un tub direct în rinichi. Instrumentele sunt folosite pentru a zdrobi și extrage piatra sub anestezie generală și îngrijire în spital. 

7. Laparoscopic: Chirurgia laparoscopică va avea o mică incizie pentru îndepărtare, deși poate fi necesară intervenția chirurgicală deschisă în cazuri rare.

Medicul va alege procedura în funcție de caracteristicile pietrei și de sănătatea pacientului. Alfa-blocantele și alte medicamente pot facilita trecerea pietrelor prin relaxarea mușchilor ureterali.