Tratamentul fracturii gleznei

simptome: Disconfortul extrem, sângerarea, umflarea, incapacitatea de a pune greutate pe glezna rănită, deformarea și problemele de mișcare a articulației la gleznă sunt toate semne ale unei glezne fracturate.

Cauze: Evenimentele traumatice, inclusiv căderile, rănile răsucite sau rănile direct la gleznă sunt principalele cauze ale fracturii gleznei. Oasele articulației gleznei se pot crăpa sau rupe ca urmare a acestor evenimente.

Tratament: Pasul inițial în tratarea unei glezne fracturate este de a imobiliza glezna deteriorată folosind un aparat dentar, ghips sau atele pentru a o stabiliza. Luarea de analgezice fără prescripție medicală, ridicarea membrului afectat și utilizarea pachetelor de răceală pentru a minimiza umflarea poate ajuta la gestionarea simptomelor. Pentru fracturile grave, totuși, poate fi necesar un tratament.

diagnostic: Pentru a determina amploarea și severitatea fracturii, radiografiile, un examen fizic și, ocazional, teste imagistice suplimentare, cum ar fi RMN sau CT, sunt utilizate pentru a diagnostica fracturile gleznei.

Imobilizare: Pentru a opri deteriorarea suplimentară și pentru a încuraja recuperarea, glezna fracturată este mai întâi imobilizată cu o atela, ghips sau cizmă.

Reducere: Este posibil ca un profesionist medical să fie nevoit să mute sau să „reducă” oasele strâmbe sau deplasate înapoi în pozițiile lor corecte. Uneori este necesară muncă manuală pentru aceasta sau poate fi necesară o intervenție chirurgicală.

Intervenție chirurgicală: În cazurile care implică deplasări severe sau fracturi complicate, poate fi necesară o intervenție chirurgicală. Reducerea deschisă și fixarea internă (ORIF) este o metodă chirurgicală prin care oasele sunt îndreptate și fixate cu tije, plăci sau șuruburi.

Vindecarea oaselor: Oasele se redresează progresiv în timp după reducerea sau repararea chirurgicală. În funcție de cât de gravă este fractura, acest proces poate dura de la săptămâni la luni.

Terapie psihica: Pentru a restabili puterea, flexibilitatea și funcționarea articulației gleznei după încheierea fazei inițiale de vindecare, se recomandă frecvent kinetoterapie.

Reabilitare: Pentru a ajuta la restabilirea mobilității și la reluarea activităților obișnuite, exercițiile și activitățile de purtare a greutății sunt introduse treptat pe măsură ce vindecarea progresează. Programarea consultațiilor de rutină de urmărire cu un furnizor de asistență medicală este imperativă pentru a supraveghea progresul și a garanta recuperarea adecvată.