Tratamentul fracturii gleznei

Fracturile de gleznă sunt tratate cu repaus, gheață și elevație. Un ghips sau o atela imobilizează glezna, iar cazurile severe pot necesita intervenții chirurgicale pentru realiniarea oaselor. Urmează managementul durerii și kinetoterapie pentru a ajuta recuperarea, restabilirea forței și recâștigarea flexibilității. Urmăririle regulate asigură o vindecare adecvată.

Simptomele fracturii gleznei

O fractură de gleznă poate provoca mai multe simptome vizibile. Iată ce ați putea experimenta dacă aveți unul:

1. Durere: Cel mai frecvent simptom este durerea ascuțită, intensă la locul fracturii. Această durere se agravează adesea cu mișcarea sau presiunea.

2. Umflătură: Glezna se poate umfla rapid după accidentare. Umflarea poate face ca glezna să pară mult mai mare decât de obicei și poate face dificilă mișcarea sau atingerea.

3. Vânătăi: S-ar putea să vedeți vânătăi în jurul gleznei. Acest lucru se întâmplă deoarece vasele de sânge sunt deteriorate și se scurg în țesutul din jur, provocând decolorarea.

4. Dificultate la mers: Va fi greu sau chiar imposibil să puneți greutate pe glezna accidentată. S-ar putea să-ți fie foarte dureros să mergi sau chiar să stai în picioare.

5. Deformare: În unele cazuri, glezna poate părea deplasată sau strâmbă. Acest lucru este valabil mai ales dacă fractura este severă și oasele s-au deplasat.

6. Sensibilitate: Zona din jurul fracturii se va simți dureroasă când este atinsă. Această sensibilitate se poate extinde și la alte părți ale piciorului și piciorului inferior.

7. Mișcare limitată: Este posibil să aveți probleme la mișcarea gleznei sau a piciorului. Gama de mișcare poate fi redusă foarte mult din cauza durerii și umflăturilor.

Cauzele fracturii gleznei

O fractură de gleznă apare atunci când unul sau mai multe dintre oasele gleznei se rupe din cauza forței excesive sau a traumei. Iată cauzele comune:

1. leziuni sportive: Activități precum fotbalul, baschetul sau alergarea pot duce la fracturi de gleznă, mai ales dacă există o răsucire bruscă sau un impact. Sporturile de mare impact pun adesea stres pe gleznă, făcând-o vulnerabilă la fracturi.

2. Falls: Căderea de la înălțime sau împiedicarea de ceva poate cauza glezna să se răsucească sau să se îndoaie într-un mod nenatural, ducând la o fractură. Căderile sunt o cauză frecventă a leziunilor gleznei, în special în rândul adulților în vârstă.

3. Accidente: Accidentele de mașină, accidentele cu bicicleta sau alte tipuri de coliziuni pot pune multă forță asupra gleznei, ducând la fracturi. Impactul acestor accidente poate cauza ruperea sau crăparea oaselor.

4. Leziuni de răsucire: O răsucire sau răsucire bruscă a gleznei, cum ar fi atunci când călcați pe o suprafață neuniformă sau în timpul mișcărilor bruște, poate încorda oasele și poate duce la o fractură. Acest lucru este adesea observat în sport sau activități de zi cu zi în care glezna este răsucită sau rulată.

5. osteoporoza: Această afecțiune, care slăbește oasele și le face mai fragile, poate face glezna mai susceptibilă la fracturi de la răni minore sau căderi.

6. Traumă cu impact ridicat: Obiectele grele care cad pe gleznă sau impacturile severe pot provoca ruperea oaselor. Acest tip de traumă duce de obicei la fracturi mai severe.

Tipuri de fracturi de gleznă

Fracturile gleznei sunt rupturi în oricare dintre oasele din jurul articulației gleznei și sunt clasificate în funcție de gravitatea lor. Tipurile comune includ tibia (osul mare al piciorului inferior), maleola medială, maleola posterioară (spatele tibiei la gleznă), fibula (osul mai mic al piciorului inferior) și maleola laterală. Diferite tipuri de fracturi de gleznă includ: 

• Fractura maleolei laterale: O fractură a fibulei (în afara osului gleznei). Rezultatele unei leziuni prin inversare (plecarea gleznei spre interior).
• Fractura maleolei mediale: O fractură a tibiei (în interiorul osului gleznei).
• Fractură bimaleolară: Fracturi ale maleolelor laterale și mediale. De obicei, este o leziune mai traumatizantă.
• Fractura trimaleolară: Fracturi ale maleolelor laterale, mediale și posterioare. De obicei, acestea sunt operate.
• Fractura maleolei posterioare: Fractura părții posterioare a tibiei la articulația gleznei.  
• Fractura pilonului: Fractură la nivelul tibiei inferioare care afectează suprafața portantă a articulației gleznei.  
• Fractura Maisonneuve: Fractură a fibulei proximale, de obicei asociată cu ruptura ligamentelor gleznei.  
• Fractură de avulsiune: Fracturile de avulsiune sunt rezultatul unui ligament sau tendon care trage o bucată de os. 
• Fractură deschisă (compusă): Osul s-a spart prin piele. O rănire gravă care are un risc ridicat de infecție.  
• Fractură nedeplasată: Fragmentele osoase sunt în poziția lor normală după o pauză.  
• Fractură deplasată: Fragmentele osoase sunt deplasate de la alinierea lor normală după o pauză.

Prevenirea fracturii gleznei

Prevenirea fracturilor de gleznă presupune luarea de măsuri pentru a reduce riscul de rănire. Iată câteva modalități simple de a vă proteja gleznele:

1. Purtați încălțăminte adecvată: Alegeți pantofi care se potrivesc bine și oferă un suport bun. Evită tocurile înalte sau încălțămintea nepotrivită, deoarece acestea pot crește riscul de răsucire a gleznei.

2. Întărește mușchii gleznei: Exercițiile care întăresc mușchii din jurul gleznei vă pot ajuta să o susțineți și să o protejați. Exercițiile simple, cum ar fi cercurile gleznelor, ridicarea degetelor de la picioare și antrenamentele cu bandă de rezistență pot fi benefice.

3. Îmbunătățiți echilibrul: Exercițiile de echilibru, cum ar fi statul pe un picior sau folosirea unei plăci de echilibru, vă pot ajuta să rămâneți constant și să reduceți șansa de cădere.

4. Aveți grijă la suprafețele neuniforme: Urmăriți pe unde mergeți, în special pe suprafețe neuniforme sau alunecoase. Folosiți balustrade atunci când sunt disponibile și fiți precaut în condiții precum gheață sau podele umede.

5. Utilizați echipament de protecție: Dacă practicați sport sau vă implicați în activități cu un risc ridicat de accidentare a gleznei, luați în considerare purtarea gleznelor sau suporturi pentru a adăuga protecție suplimentară.

6. Menține sănătatea oaselor: O dietă echilibrată, bogată în calciu și vitamina D, vă ajută să vă mențineți oasele puternice. Exercițiile regulate de purtare a greutății ajută, de asemenea, la îmbunătățirea densității osoase.

Tratament: Pasul inițial în tratarea unei glezne fracturate este de a imobiliza glezna deteriorată folosind un aparat dentar, ghips sau atele pentru a o stabiliza. Luarea de analgezice fără prescripție medicală, ridicarea membrului afectat și utilizarea pachetelor de răceală pentru a minimiza umflarea poate ajuta la gestionarea simptomelor. Pentru fracturile grave, totuși, poate fi necesar un tratament.

Riscuri și complicații

Există diferite riscuri și complicații, la fel ca în cazul oricăror vânătăi sau o rănire. 

Acestea pot include artrita din cauza leziunii articulare, o infectie in cazul unei fracturi deschise, leziuni ale nervilor si vaselor de sange, un sindrom compartimental in care presiunile cresc in compartimentele musculare ale piciorului, intarziere sau lipsa consolidarii, maluniuni care cauzeaza deformare, tromboza vanita profunde datorita problemelor de imobilizare, rana, sindromul de imobilizare, durere, durere regionala sau imobilizare. orice altă complicație care decurge din inserarea hardware-ului. 

Factori precum fractura severă, fractura deschisă, diabetul, fumatul, circulația sanguină deficitară și vârsta înaintată cresc riscurile. Odată ce aveți o fractură de gleznă, urmați cu strictețe ordinele medicului pentru vindecare și raportați orice supărător, cum ar fi creșterea durerii, umflarea, roșeața sau amorțeala. 

Fracturile de gleznă sunt tratate inițial cu gheață, repaus și elevație. Un medic poate folosi raze X pentru a evalua leziunea și apoi aplica un ghips sau o atela pentru a imobiliza glezna. Cazurile severe pot necesita intervenții chirurgicale. Terapia fizică este adesea recomandată pentru a restabili puterea și flexibilitatea pe măsură ce vindecarea progresează.

• diagnostic: Pentru a determina amploarea și severitatea fracturii, radiografiile, un examen fizic și, ocazional, teste imagistice suplimentare, cum ar fi RMN sau CT, sunt utilizate pentru a diagnostica fracturile gleznei.
• Imobilizare: Pentru a opri deteriorarea suplimentară și pentru a încuraja recuperarea, glezna fracturată este mai întâi imobilizată cu o atela, ghips sau cizmă.
• Reducere: Este posibil ca un profesionist medical să fie nevoit să mute sau să „reducă” oasele strâmbe sau deplasate înapoi în pozițiile lor corecte. Uneori este necesară muncă manuală pentru aceasta sau poate fi necesară o intervenție chirurgicală.
• Intervenție chirurgicală: În cazurile care implică deplasări severe sau fracturi complicate, poate fi necesară o intervenție chirurgicală. Reducerea deschisă și fixarea internă (ORIF) este o metodă chirurgicală prin care oasele sunt îndreptate și fixate cu tije, plăci sau șuruburi.
• Vindecarea oaselor: Oasele se redresează progresiv în timp după reducerea sau repararea chirurgicală. În funcție de cât de gravă este fractura, acest proces poate dura de la săptămâni la luni.
• Terapie psihica: Pentru a restabili puterea, flexibilitatea și funcționarea articulației gleznei după încheierea fazei inițiale de vindecare, se recomandă frecvent kinetoterapie.
• Reabilitare: Pentru a ajuta la restabilirea mobilității și la reluarea activităților obișnuite, exercițiile și activitățile de purtare a greutății sunt introduse treptat pe măsură ce vindecarea progresează. Programarea consultațiilor de rutină de urmărire cu un furnizor de asistență medicală este imperativă pentru a supraveghea progresul și a garanta recuperarea adecvată.
• Intervenție Chirurgicală: În cazurile în care oasele sunt deplasate sever sau fractura este complexă, poate fi necesară o intervenție chirurgicală. Chirurgul va folosi știfturi, plăci sau șuruburi pentru realiniarea și stabilizarea oaselor. Dupa operatie va urma o perioada de imobilizare si kinetoterapie.
• Îngrijire de urmărire: Controalele regulate cu medicul dumneavoastră asigură că fractura se vindecă corect. Ei vor monitoriza progresul și vor ajusta planul de tratament pentru fractura de gleznă, dacă este necesar.