Chirurgie TURP

Rezecția transuretrală a prostatei tinde să fie considerată o alegere eficientă de tratament pentru bărbații care au probleme urinare moderate până la grave, care nu s-au îmbunătățit cu medicamente. Această intervenție chirurgicală are o rată mare de succes în ameliorarea simptomelor urinare cauzate de o prostată mărită. Cu toate acestea, ca și în cazul oricărei proceduri chirurgicale, aceasta prezintă anumite riscuri, cum ar fi sângerare, infecție și incontinență urinară. Procedura totală durează aproximativ 60 până la 90 de minute. 

Beneficiile chirurgiei TURP:

1. Ameliorarea simptomelor: Rezecția transuretrală a prostatei reduce în mod eficient simptomele urinare cauzate de o prostată mărită, cum ar fi urinarea frecventă, dificultatea de a începe sau opri urinarea și fluxul de urină slab.

2. Calitate de viață îmbunătățită: Mulți pacienți experimentează o îmbunătățire semnificativă a calității generale a vieții după operație, permițându-le să se angajeze în activitățile zilnice fără disconfort.

3. Minimal invaziv: TURP este considerată o procedură minim invazivă în comparație cu operația deschisă, ceea ce înseamnă mai puțină durere și un timp de recuperare mai rapid.

4. Rezultate de lungă durată: Rezultatele TURP sunt, în general, de lungă durată, iar mulți pacienți se bucură de ameliorarea simptomelor de ani de zile.

5. Nu este nevoie de medicație continuă: După rezecția transuretrală a prostatei, mulți pacienți descoperă că nu mai au nevoie de medicamente pentru a-și gestiona simptomele, ceea ce poate economisi bani și reduce efectele secundare.

Riscurile intervenției chirurgicale TURP:

1. Sângerare: Există riscul de sângerare în timpul sau după procedură, care poate necesita un tratament suplimentar.

2. Infecţie: Ca orice intervenție chirurgicală, există riscul de infecție, care poate apărea la nivelul tractului urinar.

3. Incontinență urinară: Unii pacienți pot prezenta incontinență urinară temporară sau permanentă (pierderea controlului vezicii urinare) după operație.

4. disfunctii erectile: Deși rar, unii bărbați pot prezenta disfuncție erectilă după rezecția transuretrală a prostatei.

5. Ejaculare retrogradă: Acest lucru apare atunci când materialul seminal intră în vezică în loc să iasă prin penis în timpul ejaculării. Poate afecta fertilitatea, dar nu este dăunător.

6. Nevoia de proceduri suplimentare: În unele cazuri, pacienții pot necesita tratamente sau intervenții chirurgicale suplimentare dacă simptomele revin sau apar complicații.

Intervenția chirurgicală de rezecție transuretrală a prostatei (TURP) este o procedură minim invazivă utilizată pentru tratarea unei glande prostate mărite care provoacă simptome urinare. Pacientului i se administrează fie anestezie generală, fie rahianestezie pentru a se asigura că este confortabil în timpul procedurii. Chirurgul introduce un rezectoscop, care este un instrument mic, asemănător unui tub, prin penis și în uretră. Folosind o buclă de sârmă atașată la rezectoscop, chirurgul îndepărtează porțiuni mici ale glandei prostatei care obstrucționează fluxul de urină.

Rezecția transuretrală a prostatei (TURP) este o procedură chirurgicală pentru tratarea unei prostate mărite. Iată o privire detaliată asupra procedurii într-un limbaj simplu:

Înainte de procedură:

1. Consultație: Pacientul se întâlnește cu un urolog pentru a discuta despre simptome, istoricul medical și motivele intervenției chirurgicale. Testele pot include un examen fizic, teste de sânge sau studii imagistice.

2. Instrucțiuni preoperatorii: Medicul oferă instrucțiuni, care pot include:

   • Evitarea anumitor medicamente (cum ar fi diluanții de sânge) înainte de operație.
   • Nu mâncați sau beți pentru o perioadă specificată înainte de procedură.

3. Anestezie: Pacientul poate discuta opțiunile de anestezie cu medicul, care ar putea include anestezie generală (pacientul doarme) sau rahianestezie (corpul inferior este amorțit).

În timpul procedurii:

1. Poziționarea: Pacientul este pozitionat confortabil pe masa de operatie, de obicei culcat pe spate.

2. Administrarea anesteziei: Se administrează anestezie pentru a se asigura că pacientul este confortabil și fără durere în timpul procedurii.

3. Inserarea rezectoscopului: Chirurgul introduce un instrument special numit rezectoscop prin uretra (tubul care transportă urina din corp). Rezectoscopul are o cameră și unelte de tăiere.

4. Rezecția țesutului prostatic: Folosind rezectoscopul, chirurgul îndepărtează cu atenție excesul de țesut prostatic care cauzează obstrucția urinară. Acest proces presupune:

   • Tăierea bucăților mici de prostată.
   • Folosind lichid de irigare pentru a spăla sângele și țesuturile, asigurând o vizibilitate clară.

5. Finalizare tranzactiei: Odată ce a fost îndepărtat suficient țesut, chirurgul retrage rezectoscopul și verifică orice sângerare.

6. Plasarea cateterului: Un cateter (un tub subțire) este adesea plasat în vezică pentru a ajuta la scurgerea urinei în timpul recuperării.

După procedură:

1. Recuperare in Spital: Pacientul este mutat într-o zonă de recuperare unde este monitorizat pe măsură ce se trezește din anestezie. Semnele vitale vor fi verificate și se asigură ameliorarea durerii.

2. Șederea în spital: Majoritatea pacienților stau în spital timp de 1 până la 2 zile. Cateterul rămâne de obicei pe loc câteva zile pentru a ajuta vezica urinară să se vindece.

3. Instrucțiuni de îngrijire la domiciliu: Înainte de a pleca, medicul oferă instrucțiuni pentru îngrijirea la domiciliu, care pot include:

   • Bea multe lichide pentru a ajuta la eliminarea vezicii urinare.
   • Gestionarea oricărei dureri cu medicamentele prescrise.
   • Urmărirea semnelor de infecție (cum ar fi febră sau durere crescută).

4. Programări de urmărire: O programare de urmărire este de obicei programată în câteva săptămâni pentru a verifica vindecarea și pentru a îndepărta cateterul dacă nu a fost făcut mai devreme.

Țesutul îndepărtat este apoi spălat din vezică. Chirurgul monitorizează starea pacientului în timpul procedurii și oprește sângerarea folosind instrumente specializate. Procedura durează de obicei 1-2 ore. După procedură, pacientul va fi monitorizat îndeaproape pentru orice complicații și va rămâne de obicei în spital timp de câteva zile. Ei vor trebui să urmeze cu atenție instrucțiunile postoperatorii pentru a asigura o recuperare fără probleme.